CONCURS: Editura Humanitas Fiction și PURINA GOURMET îi premiază pe iubitorii de animale

Data : 24 Mai 2012

Publicația online LumeAnimalelor.ro, editura Humanitas Fiction și PURINA GOURMET îți propun un concurs, în cadrul căruia poți câștiga unul dintre cele trei premii constând fiecare într-un pachet compus dintr-o carte „Dewey – Pisoiul din biblioteca unui mic oraș cucerește lumea” de la Humanitas Fiction, 10 pliculețe de GOURMET Perle și un set de îngrijire pentru pisici de la PURINA GOURMET.

Ce ai de făcut?

Răspunde în secțiunea de comentarii la întrebarea de mai jos:

„ÎN CE MOD ȚI-A INFLUENȚAT VIAȚA UN ANIMAL DE COMPANIE?”

Concursul se desfășoară în perioada 24.05.2012 – 07.06.2012, iar câștigătorii aleși în urma celor mai originale răspunsuri vor fi anunțați pe 8 iunie. Pentru a putea fi contactat, completează corect adresa de e-mail în formularul de comentarii.

„Dewey – Pisoiul din biblioteca unui mic oraș cucerește lumea”

Într-o dimineață friguroasă de ianuarie, Vicki Myron, directoarea Bibliotecii Publice din orașul american Spencer, descoperă un pisoi de numai câteva săptămâni în cutia de recuperare a cărților. Supraviețuind în mod miraculos nopții geroase, motănelul este adoptat de angajații bibliotecii, spațiul acesteia devenind noua lui casă. Nu după multă vreme, se dovedește că prezența lui are un impact covârșitor asupra comunității. Dewey reușește să-i încânte pe vizitatorii tot mai numeroși ai bibliotecii cu atenția, căldura și mai ales cu cel de-al șaselea simț prin care știe de fiecare dată cine are nevoie cel mai mult de el. Biblioteca și motanul ei devin punctul de convergență pentru locuitorii orașului, greu încercați de criza economică din anii ’80. 

                

Comentarii

10 Iun. 2012 / Berki AnaMaria /
Lord,motanul meu
Am un motan de un an si jumatate care se numeste Lord.El este o fiinta foarte jucausa si dragalasa.De cate ori ii este foame plange in fata frigiderului.Toata ziua ii curat blanita si il rasfat asa cum se cuvine.El ma invatat sa fiu responsabila si ma bucur ca am o fiinta asa de prietenoasa alaturi de mine
07 Iun. 2012 / watjet /
Salvador
Dragostea pentru superbele feline a inceput inca din frageda copilarie, insa momentul in care mi-am dat seama ca viata mea rezoneaza cu a acestor finite, a fost cand pisicuta mea, pe atunci nedorita la inceput de toti membrii familiei, ne-a dat dovada celui mai inalt act de iubire si devotement.. Totul a inceput in ziua in care am gasit langa un tufis , un mic sufletel abandonat, neajutorat, mieunand cu greutate…lipsit de putere..si caldura unei mame… Neputand sa las acel ghemotoc adorabil de izbeliste, am decis sa fiu eu mamica lui.. Au trecut zile, luni, pe zi ce trece ghemotocul se marea si eradin ce in ce mai afectuos,.. incerca sa imi imite fiecare miscare pe care o afceam.. dormea in pat cat mai aproape de mine.. venea dupa mine oriunde am duceam prin casa..iar cand eram plecata.. statea in camera mea asteptandu-ma la geam. . Toate bune si frumoase, pana intr-o noapte .. pe cand toata lumea dormea.. pisoiul se manifesta foarte ciudat.. mieuna ingrozitor, sarea in pat..m-a si zgariase usor.. ca sa ma trezesc.. in final.. cand m-am trezit.. am realizat ca in camera mirosea a gaz…. Am fugit imediat la parinti i-am trezit. Si am deschis geamurile imediat.si am evacuat casa..Avusese o scurgere de gaz, iar alarma nu era pornita.Daca nu ar fi fost pisoiasul meu.. cred ca nu ne-am mai fi trezit niciodata. De atunci ii spunem El Salvador., iar parintii mei il adora..Il am si acum.. si il iubesc din tot sufletul, neavand niciun frate, il consider pe Salvi fratiorul meu, prietenul meu credincios care mereu este alaturi de mine si nu ma va dezamagi niciodata. Nici nu vreau sa imi imaginez ce se va intampla atunci cand nu va mai fi...
07 Iun. 2012 / Vasuian Ica /
Miti ,pisica adoptata!!!
De cate ori eram suparata si stresata Miti,pisica mea adoptata de pe strasa de rasa europeana ,imi inveselea ziua.Facea nazbatii , venea pe langa mine gratios,parca vroia sa ma mangaie,mieuna de parca vroia sa vorbeasca cu mine .Aceasta mi-a inveselit zilele ploiase de tomna ,iernile grele si tot ce ma intrista sau speria.Intr-o zi ma uitam pe geam si Miti a sarit in bratele mele ,si inceput sa toarca ,in acel moment am simtit o senzatie placuta !!!
07 Iun. 2012 / Alexandra Costache /
de ce exista oameni cu SUFLETUL NEGRU?
De cand m-am nascut am avut in viata mea o pisicuta.Fiecare moment a fost minunat ,totul a fost ceva incredibil.Dupa ce am crescut am inceput sa iau pisicute de pe strada si sa le duc la veterinar si sa le gasesc adaposturi si oamnei cu suflete de aur.Acum am 14 ani iubesc pisicutele ,ma simt in largul meu cand comunic un ele,si am facut un grup numit Inebuniti dupa PISICI.In acest grup sunt iubitori de animele si vrem sa il dezvoltam sa afle toata lumea de el ! Pisicutele merita sa nu mai fie abandonate de oameni cu SUFLTE NEGRU ,noi ne chinuim sa luam pisicile la noi in locuinte ,si punem banut cu banut pentru fiecare sufletel fara stapan.Poate cu timpul vom putea intemeia si un adapost pentru micutele suflete care ne ofera mereu bucurie .Sa va povestesc si despre clubul de catei,care s-a intemaiat acum un an .Acest grup a fost creat tot de mine , dar am fost inspirata de Americani care chiar tin la animale,ASPAC chiar au un suflet mare!!!Fiecare fapta buna ne duce spre o bucurie sufleteasca ,care mie sincer imi da o satisfactie enorma stiind ca i-am gasit unui animalut un camin calduros si iubitor !!! Incheierea mea este scurta si la obiect :Va rog ca inainte sa abandonati un animalut sa va ganditi ce vina are? mulltumesc , cu stima Alexandra Costache
07 Iun. 2012 / Puiu Silvia /
Catelus
eram copil. aveam un catelus de care imi era foarte drag. Dintr-o data s-a imbolnavit. fiind intr-un oras mic de provincie, veterinarul a spus ca are jigodie (?) si ca moare. nu mana nimic. au trecut 10 zile, nu manca, era foarte slab. intr-o dimineata, cand ma asteptam sa il gasesc mort, l-am rugat cu o bucatica de ou prajit. mirarea si bucuria mea de copil au fost enorme, cand am vazut ca incepe sa pape. acum e mare, traieste, e bland si doarme cu porumbeii in cusca. lasa gainile sa oua in cusca lui si nu mananca ouale. e un catel chiar cuminte, un pic cam batran acum, are vreo 8-9 ani.
07 Iun. 2012 / Simona Deleanu /
Catelul meu
Catelusa mea, Ciupi, m-a invatat ca pe fata cainilor se pot citi sentimentele si starile, la fel ca pe fata omului. Ciupi era un catel blond si ciufulit ca stapana, morocanos cand se trezea, tot ca stapana. De la ea am invatat ca un caine te poate avertiza din priviri cand e prost dispus si vrea sa fie lasat in pace sau te poate cuceri cu voiosia si veselia lui.
07 Iun. 2012 / Gheorghe Iulia /
Pisicile din viata mea
De mica am iubit pisicile ! Prima amitire pe care o am este de pe la varsta de 5 ani, cu cea mai frumoasa pisicuta europeana, de un portocaliu superb. Cu toate ca bunicii imi spuneau sa nu pun mana pe ea ca e bolnava si nu mai mancase de 1 saptamana, m-am incapatanat si am luat-o in brate. Din instinct, ca la varsta aceea nu aveam nicio experienta in ceea ce priveste animalele, am intors-o cu capul in jos si i-am deschis gura! Surpriza a fost sa vad ca avea prins in gat un osisor de pui. I-am scos osul cu degetul mic si zapacita s-a infipt in prima bucata de carne pe care a gasit-o :) ! De atunci...bunicii m-au incurajat, spunandu-mi ca am o bila alba in Rai ! :)) Fiind in vacanta la tara, aveam de unde alege pisicute si asa am gasit-o pe Missy. Era o pisicuta foarte frumoasa, dar cam murdara si cu pureci. Ca sa am trecere la bunici, m-am gandit sa ii fac o baie; asa ca am scos apa din fantana si zdup, pisica la apa! Saraca a paralizat cateva zile, dar a reusit mama sa o salveze cu antibiotice. Si o saptamana am tinut-o in carutul papusilor si i-am dat sa manance cu seringa! Cand pisica s-a facut bine si vacanta s-a terminat,parintii mi-au facut marea surpriza de a lua la Bucuresti pisica. Si asa a trait cu noi pana la varsta de 17 ani! Au fost cei mai frumosi ani din copilaria mea. Era o pisica extrem de inteligenta. Parca vorbea cu tine, te intelegea din priviri, venea ca un catelus la usa de fiecare data cand ajungea unul din membrii familiei la lift. A fost sanatoasa tun toata viata ei, cu toate ca a experimentat si saltul de la et 4, direct pe asfalt! Ne-a provocat o mare durere cand a murit. La un an diferenta, de ziua mea, mi-am cumparat un British Shorthair care cred ca m-ar fi bucurat si azi daca nu mi l-ar fi otravit cineva:(. Apoi...nu am mai vrut sa cumpar/adopt nimic, ca eram f trista, dar...s-a intamplat un lucru foarte ciudat si dragut ! Tot de ziua mea, anul trecut, aveam impresia ca vad o pisica prin casa, cu toata ca la curte aveam doar caini. Le-am spus parintilor ca mi se pare ca avem o pisica si li se parea deja ceva din filme! La nici 2 h, iese tata din bucatarie cu tortul si langa el apare o persana, deja adulta, care intrase pe geam! Un cadou mai frumos decat acesta, nu puteam sa primesc! Acum am 4 pisici in curte! Totii sunt puii ei si ma bucura in fiecare zi cu nazbatiile lor ! In concluzie...toata viata mi-am dorit pisici si toata viata am avut parte de ele !
07 Iun. 2012 / Andreea /
Cum am ajuns sa iubesc micile feline...
Am inceput sa lucrez pe data de 1 iulie 2008, iar in ziua in care am ajuns la firma cu pricina, unul dintre viitori mei colegi a adus un ghemotoc, o ghemotoaca mai excat, de vreo 4 saptamani, zbarlita, ciufulita, puricoasa si cu niste pete de smoala lipite de fund. A primit numele de LEXY. IN ciuda faptului a pe vremea aia, iubeam orice fiinta vie mai putin pisicile ptr ca mi se parea prefcaute, n-am interactionat prea mult in primele saptamani cu mititica. Au trecut 3 ani in care imi simtea pasii si cand deschideam usa firmei dimineata ea era deja la usa, zile intregi in care am cautat-o prin toata curtea crezand ca a fugit si ea dormea ascunsa prin cine stie ce colt sau sertar...n-am avut cum sa nu prind drag de ea si cum sa nu incep sa iubesc pisicile din momentul ala. Anul trecut la sf verii a trebuit sa ne mutam de acolo, intr-unul din magazinele firmei, pisica nu putea fi luata ptr ca nu era ok sa se plimbe prin magazin in timp ce clientii testau saltele, canapele etc. Asa ca dupa ce am facut un mic teatru acasa, intreaga familie a fost de acord sa o luam acasa, pentru o perioada numai. A trecut aproape un an de atunci si a devenit atractie principala a familiei, rasfatata principala, toata lumea ii face cate un moft. N-as mai putea sa-mi inchipui cum este fara ea, sa ajung seara acasa si sa nu-mi cotrobaie nimeni prin geanta sau sacosa. :) Am ajuns astfel sa ador si pisicile si sa-mi mai doresc macar un puisor, sa-l iau de pe strada, dar nu mai reusesc sa conving pe nimeni din pacate :(
07 Iun. 2012 / CARMEN STOICA /
LINISTEA DIN NOI
In tot acest vartej de zi cu zi, apar ei - mustaciosii, blanosii, neastamparatii. Mari, mici, negri, albi, portocalii, gri, tarcati, purtandu-si cu fala rasa sau numele de "european". Ii intalnesti peste tot. Cateodata, daca nu esti prea grabit, le zaresti ochii umezi. Ei te privesc si-ti vorbesc. Cer putina apa sau un colt de paine, o simpla mangaiere sau macar o vorba buna sau te cheama voios la joaca. Te opresti si, nu stii de ce, dar parca o caldura tainica te cuprinde incetul cu incetul. E bucurie sau mila sau.....liniste. Intinzi mana spre el, il mangai si simti cum, prin blanita moale, linistea din suflet creste.. Cu fiecare noua mangaiere. Deodata iti apare clar in minte rezolvarea problemei care te chinuie de ceva vreme. Nu stii cum s-a intamplat. Sa fi fost blanita fermecata? Ochii te privesc in continuare si-ti multumesc tacuti. Iar tu... intri din nou in vartej. El se va aseza cuminte langa tine sau la usa ta sau la picioarele tale sau va pleca iarasi pe strazi, stiut de toata lumea si nestiut de nimeni, sau se va cuibari cu speranta si resemnare in coltul din cusca mica a adapostului local. Si va astepta. O noua clipa de mangaiere, de joaca sau macar o privire. I-ai oferit o clipa si el ti-a dat.... nici nu stii cat de mult. P.S. Sunt fericita posesoare a doi motanei si a doua pisicute precum si a unui catel pe care soarta l-a facut sa nu mai plece de la poarta mea de cand, nu se stie cum, a ajuns acolo. Si a ramas. Si se bucura nespus cand ne vede, cand venim acasa si plange de fiecare data cand unul dintre noi iese pe poarta. Noua ne ofera mereu ceea ce v-am relatat mai sus.
07 Iun. 2012 / Bonito /
Pisoiul meu Lucky
Intr-o dimineata de vara am fost trezita de un miorlait de pisica , era un puiut de cateva saptamani . Am iesit in spatele blocului si i -am dat de mancare , apoi pisicuta a inceput sa se tina dupa mine si facandu-mi-se mila de ea am luat-o acasa . In prezent traieste impreuna cu mine si cu catelul meu un Yorkshire Terrier pe care l-a considerat ,,mama lui \'\' . Doresc sa mentionez ca pisicuta are culoarea neagra si m-a facut sa nu mai am incredere in superstitiile care spun cum ca ele ar aduce ghinion . L-am botezat Lucky ( Norocel ) pentru ca de cand l -am luat in casa am avut multe realizari , reusind sa-mi gasesc un job bun si cunoscandu-l pe viitorul meu sot datorita pisicului , care neatent a cazut de la fereastra locuintei (parter ) iar un baiat care isi parca masina a reusit sa mi-o aduca . Asa am reusit sa-mi cunosc jumatatea iar pisicuta pot spune ca a jucat rolul de cupidon . Un alt gest impresionant a fost intr-o seara cand in timp ce eu dormeam Lucky era foarte agitat si a facut orice ca sa ma trezeasca. La cateva clipe a avut loc un cutremur , atunci am realizat de ce fusese pisicuta agitata si ce grija a avut de mine facand practic orice ca sa ma trezeasca . Multumesc acestui sufletel care mi-a adus fericire in viata mea ! (Imi cer scuze pentru mesajul anterior , a fost scris de pe telefon si din pacate am observat ulterior ca nu s-a trimis complet existand fraze incomplete .)
06 Iun. 2012 / Alexandrescu Corina /
concurs
Iubirea pentru animale s-a nascut odata cu mine, nu cred c-as putea trai, sau daca as trai cu siguranta as fi nefericita, fara compania animalelor. Am avut putine zile in viata mea fara sa fie prezent un animalut in preajma. De-a lungul anilor am avut mai multe pisici, mai multi caini sau perusi, dar am indragit, poate mai mult, animalutete strazii. Pentru ca ma doare ambitia lor de-a trai, pentru ca ma doare lupta pentru supravietuire la care sunt supuse zilnic, pentru iubirea ce-o ofera oricui le da un pic de atentie, pentru sclipirea din ochii lor, pentru putina caldura la care tanjesc...pentru ca n-au nimic si au totul, pentru inteligenta lor... Imi place sa cred ca sunt mai buna datorita lor, imi place sa cred ca sunt un om frumos datorita lor, imi place sa cred ,si cred cu tarie, ca iubesc cu adevarat datorita lor, si mai cred ca viata este mai frumoasa pentru ca ele exista!!!
06 Iun. 2012 / Maria /
Cainele Tayson-Eroul meu!
Acum 5 ani am trecut prin momente groaznice..Era o seara friguroasa de sfarsit de noiembrie,ceea ce se anunta un simplu drum de la scoala-casa s a transformat in cele mai groaznice clipe traite de mine pana la acea varsta. Am plecat de la scoala pe la orele 18 si fiind toamna tarzie afara era foarte intuneric,pe drum am inceput sa vorbesc la telefon cu o buna prietena pana intr o zona mai intunericoasa unde am fost acostata de un individ dubios care mi a cerut in mod insistent(verbal) sa ii dau telefonul si tot ce mai aveam de valoare,desi eram fff speriata m am impotrivit verbal,ceea ce n a facut decat ca acel individ sa devina agresiv fizic cu mine..am inceput sa urlu sa ma zbat sa fug,scap din mainile lui,cu cat am incercat sa ma impotrivesc mai mult cu atat el a devenit mai agresiv amenitundu ma\"tu ti ai facut o singura,acum nu mai scapi vie!\"cand credeam ca nu mai am nicio scapare a aparut ingerul meu negru Tyson,un caine de cartier care alertat si el de urletele mele a venit sa vada ce se intampla,n a ajuns bine la noi caci imediat a sarit pe agresor,l a apucat de picior si nu i a mai dat drumul pana nu am reusit sa fug,am ajuns acasa i am povestit tatalui meu si el impreuna cu niste vecini au plecat dupa agresor pe care din pacate nu l au mai gasit dar l au gasit pe cainele Tayson intins pe jos intr o balta de sange,agresorul neputand sa scape din prinsoarea dintilor lui a scos un cutit si l a injunghiat pana cand cainele Tayson a renuntat la lupta nemaiavand putere nici sa se tina pe picioare si a cazut intins jos,cand l au gasit tatal meu si cu vecinii,Tayson parea ca si da ultima suflare,au fugit repede cu el la un medic veterinar si desi nu ii se dadeau multe sanse supravietuire Tayson a luptat pt viata lui asa cum a luptat si pt viata mea (m am gandit oare ce se intampla daca nu aparea cainele Tayson,oare daca nu eram cuminte precum imi zicea agresorul,oare nu folosea cutitul si asupra mea??). Dupa cca 3 saptamani Tayson a inceput sa si revina(in tot acest timp a locuit atat la clinica veterinara cat si la mine acasa) era vremea sa ma paraseasca,sa se intoarca iarasi pe strazi,cu strangere de inima am coborat cu el afara vrand sa i dau drumul,i am dat drumul si atunci am vazut in ochii lui cum parca imi spunea \"Te am ales de stapana,tu dc nu ma alegi?\",atunci am realizat ca faceam o mare greseala si am ales sa l pastrez sau cum ar zice el sa l aleg :). Ani au trecut de atunci,am petrecut cu cainele Tayson momente minunate,ne leaga multe amintiri,uneori ma gandesc cu groaza cat de greu o sa mi fie cand o sa vina clipa cand o sa trebuiasca sa duca :(. Il iubesc ca si cum ar fi copilul meu,este salvatorul meu,prietenul meu,confidentul meu :D. ii multumesc ca a aparut in viata mea si mai ales ca a aparut in cel mai bun moment1. Oameni buni iubiti va animalele,ele sunt niste suflete pure,ce en daruiesc iubire neconditionata! Eu in momentul de fata am pe langa tayson si o pisicuta superba,o angola turceasca care este cea mai buna prietena a lui Tayson,1 caine si 1 pisic sunt fff buni prieteni,mananca din aceeasi farfurie,dorm impreuna,nu se bat niciodata,bine cu mici exceptii..pisica e cam rautacioasa si uneori il mai face pe Tayson sa chitaie in timpul momentelor de joaca(se agata de gatul lui si nu ii mai da dryumul :))) ) P.s.. Tyson nu suporta sa vada persoane certandu se,batandu se...intervine imediat..pana si pe mine ma \'cearta\' tragandu ma usor de picior daca ma vede ca ridic tonul sau as parea ca vreau da dau in cineva :). TE IUBESC TAYSON CAINELE MEU EROIN!!
06 Iun. 2012 / Nicoleta / xnici.wordpress.com
Am (re)devenit OM alaturi de un necuvantator
De la animalutele mele am invatat iubirea neconditionata, iubire care nu tine cont de rasa, de culoarea pielii sau a blanii, care nu tine cont de culoarea ochilor sau de faptul ca vorbim limbi total diferite. Din copilul timid care nu stia pe unde sa se mai ascunda cand intalnea oameni necunoscuti, lupta pentru viata animalelor, alaturi de necuvantatorii mei, m-a transformat intr-o persoana curajoasa. Am aflat ca nu noi suntem stapanii animalelor, ca noi suntem doar niste insotitori si ca doar Dumnezeu este stapan pe viata si pe sufletul lor. Cu toate astea, ei ne divinizeaza si vad in noi valori pe care noi nu suntem capabili sa le observam. Nu mai sunt cea care eram inainte de a intalni primul necuvantator care avea nevoie de ajutorul meu. Sunt o persoana mai buna. Iar fiecare secunda petrecuta alaturi de un animalut intalnit pe strada sau cel din casa, ma ajuta sa evoluez. Eu am invatat multe, dar sunt sigura ca ele stiu deja tot si nu mai au ce sa invete de la noi. Puterea pe care o au de a mai da din coada dupa ce au fost maltratate, ma face sa ma simt mica in comparatie cu sufletul lor urias si capacitatea lor de iubire. Asa am invatat ca daca un om ma trateaza urat, nu inseamna ca toti sunt rai. In schimb, cand un caine musca, speriat, omul ii condamna pe toti la moarte si nu orice moarte, ci cea mai cruda. Cum sa nu-ti influenteze viata in bine un animalut?
06 Iun. 2012 / Vlad Madalina /
Sagetica
Sagetica are o poveste impresionanta, am gasit-o intr-un subsol era alaturi de cei 2 fratiori ai ei din pacate ei era reci...:( ea mai respira foarte greu, am adus-o in casa era proaspat nascuta..de abia i se uscase cordonul nu avea ochi...era foarte mica.am pus-o intr-o cutie, pe calorifer la caldurica pentru ca era rece afara..prin luna martie a anului trecut. Si cum sa mai dai aceasta creatura?? Ni s-a lipit de sufletele...am haranit-o din 3 in 3 ore cu laptic praf special pentru pisicute...ne-am facut antrenamentul pentru bebele ce urma sa vina:D. Acum este foarte protectoare cu bebele, daca plange vine si ne musca pe noi :))). Ne bucuram de amandoi si de baietelul nostru si de ''fata noastra'', asa ii spunem pisicutei:). Va imbratisez cu drag!
05 Iun. 2012 / Cristina Alexandru /
Lectii de viata
In cel mai frumos mod... animalele iti ofera lectii pe care nimeni si nimic nu ti le ofera asa ! Am luat acasa doua pisicute, desi mai aveam una, dar mi-a fost mila sa-i las iarna in frig, fetita si baietel si erau mici si foarte speriati ! Si prima lectie a fost cata grija aveau unul de altul, cat de mult se iubeau... au crescut si cresc asa in casa mea! Pentru ca am vazut atata dragoste la aceste doua animalute le-am lasat sa faca puiuti si le-am pastrat un puiut ca sa nu-i despart ca familie... asta a fost cel mai greu pentru mine ! De la animale, pisicute am invatat mai bine dragostea neconditionata, recunostinta cand primesc ceva, iertarea si curatenia !
05 Iun. 2012 / Tudorache Caterina /
Tomita este jucaria noastra alintata
Tomita este un motanel negru si zglobiu,ca o mingiuta se rostogoleste toata ziua prin casa si ne este foarte drag la toti.Zambim si ne jucam si noi cu el.redevenim copii si e foarte bine.Copilaria e cea mai frumoasa pagina din cartea vietii!
05 Iun. 2012 / goleanu constantin /
Pity a mea...
Pity a mea a fost un leac de singuratate.A trait aproape 19 ani in casa mea si a fost pentru mine un prieten drag.Acum nu mai e dar,in ;locul ei este MItzy,mai tanara,mai zglobie dar e tot un leac- alunga supararea si aduce zambetul in casa mea.
03 Iun. 2012 / alexandra /
Concurs animalut de companie
Nici nu stiu cu ce sa incep,si nu stiu daca as putea exprima prin cuvinte tot ce simt pentru pisicuta mea. Totul a inceput dupa ce m-am mutat in chirie la garsoniera unde stau si acum. Imi doream foarte mult un animalut de companie insa in garsoniera unde stateam inainte nu aveam spatiu. Ei bine, intr-o zi am mers la cumparaturi si in fata mea a aparut in pisoi negru cu alb tare comic,care mi s-a prins de picior,asa ca am spus ca asa este un semn si trebuie sa fie al meu. L-am dus acasa ,ii era sete ,am rezolvat problema insa mancare nu aveam ,asa ca am tras o fuga si i-am luat ceva special pentru el. Din ziua aceea am ramas cei mai buni prieteni.Cand ma intorc de la facultate ,ma relaxeaza si ma bunedispune. Nu mai sunt stresata si am mai mult chef de viata. Il scot afara ,il luam peste tot unde mergem (munte mare) .Este ca un copil al niostru si ne-a schimbat viata in bine.Recomand tututor un animalut de companie,este de bine! va pup
01 Iun. 2012 / cris andron /
Despre ingeri
Uneori va sta în faţa ta şi te va privi cu ochi atât de moi, de blânzi şi de umani, încât aproape te vor înspăimânta, pentru că îţi va fi imposibil să crezi că acolo nu există un suflet.(th. gautier) Nu toţi îngerii au aripi şi aureola. Nu toţi îngerii se plimbă prin văzduh. Unii au blană şi ochi verzi, mari cât roata carului, cocoaşă şi mustăţi vibrante. Uneori îşi târâie labuţele din spate pentru a fi mai veridici în durerea lor. Doar dacă alunecă pe gresie sau parchet şi doar dacă vor milă. Am un înger blănos şi mic, atât de negru şi de lucios ca o nurcă. Atât de sensibil şi de fragil ca un puf de păpădie. O strigam Zorba dar se pare că patria mumă nu i-a priit aşa că răspunde doar la Sati. Toarce mereu, sare, ţopăie între perdele şi scaune, se încolăceşte pe tastatură sau se uită foarte atentă la surorile ei de pe Animal Planet. Seara se strecoară spre farfuria cu mâncare iar umbra mică şi cocoşată creşte treptat peste mobilă, peste pereţi şi atunci mă topesc de milă şi de drag şi ştiu că a venit fiindcă mi-am dorit atât de mult o sufleţică de mâţ, care sa fie peste tot, în dulap, pe canapea, sub plapumă, în bucătărie sau peste cărţi şi caiete. Să împrăştie căldură şi drag. Ca acasă să fie cu adevărat acasă.
31 Mai 2012 / mary /
eu si Spooky
Eu nu scriu aceste randuri pentru premiu neaparat, ci pentru a impartasi dragostea mea pentru Spooky tuturor...Spooky este un membru al familiei, un sharpei tare tare dragalas, care in aceste momente sta in mijlocul patului si sforaie;))...l-am luat pe el la o luna dupa ce mi-am pierdut cea mai draga prietena si sfatuitoare si o parte din sufletul meu, mama....l-am luat pentru a-mi alina suferinta...si a fost cea mai mare realizare, deoarece este ca si sufletul meu acum...m-am atasat extrem de tare de el si se vede asta..pentru ca este cel mai rasfatat catel....il iubesc, il ingrijesc si tin cont sa nu-i lipseasca nimic...pentru cei care nu au animal, luati-va..este un lucru fantastic..pentru cei care au deja un animalut, iubiti-l si o sa va iubeasca si ei la fel....sunt extraordinari chiar si daca doar stau langa voi, daca dau din codita, daca va intampina cand veniti de la scoala sau de la munca..oricat de necajita, obosita sau suparata as fii, moaca lui ma binedispune intotdeauna....si modul lui de a ma face sa ma joc cu el;)))
31 Mai 2012 / Elena Oglinda /
Animalele - viata mea
Tinand cont de istoricul meu cu animalele, as putea spune ca sunt un mic Mowgli in varianta feminina. Am crescut cu animalele, nici nu imi pot aminti care a fost cea mai lunga perioada in care am stat fara sa am un animalut in preajma mea. As putea fi luata drept nebuna, o obsedata, dar, crescand cu ele, am descoperit ca animalele sunt capabile de mai multa empatie decat oamenii. Se spune ca oamenii sunt cele mai inteligente \"animale\" si singurele care contin neuronii oglinda, neuroni ce fac posibila empatizarea, dar am vazut dovada clara, de-a lungul vietii, ca nu este asa. Pe langa multele lucruri ce mi-au demonstrat ca animalele merita un loc special in viata oricarui om, alte lucruri mi-au intarit convingerea aceasta, faptele oamenilor. Nu inteleg cum poate o persoana fi numita \"OM\" cand poate brutasliza si tortura o biata necuvantatoare fara nici un motiv... sau indiferent! De cand am ajuns la o varsta la care pot lua propriile decizii si pot face ceva cu propriile mele resurse, am ales sa incerc sa ajut cat de mult pot aceste fiinte. Ma lupt pentru ele, incerc sa le vin cat pot de mult in ajutor, incerc sa le fac o viata macar putin mai buna...daca nu pot chiar pe cea care o merita ele. Pe mine animalele ma inveselesc, imi fac ziua mai frumoasa, ma fac sa uit de tot vacarmul in care sunt, traiesc. Cand traversez o intersectie plina de oameni grabiti, nervosi, ce se calca pe picioare, singurul lucru care ma face sa imi pastrez starea pozitiva este catelul de pe partea cealalta a strazii care se uita la mine si da din coada stiind ca il mangai de cate ori trec pe langa el. Cand ajung acasa, de la munca, imi insenineaza seara pisoiul ce ma asteapta la usa nerabdator sa primeasca mangaieri si alintari. Cand deschid fereastra si aud pasarile din copacul de vis-a-vis, asta este unul din motivele care ma fac sa ma trezesc mai plina de viata. Si as putea da zeci de exemple, dar nici un exemplu care sa ma faca sa nu imi doresc un animal in viata mea. Viata mea ar fi clar mai urata fara animale.
31 Mai 2012 / Stratulat Annemarie Bianca /
Concurs \
Buna ziua.Ma numarsi eu printre marii iubitori de animale.In urma cu cativa ani, in urma unei probleme de sanatate, am primit \"interdictie\" la tovarasia oricarui animal.A fost o perioada cumplita pentru ca nu am avut voie sa le vad pe \"surioarele\" mele.Pusy-o mandra pisicuta de rasa \"europeana\" si Moly-o catelusa de rasa \"comuna\".Imediat ce am primit \"aviz favorabil\", le-am coplesit cu afectiune.De dragul lui Molyta am facut plimbari mai lungi, ceea ce mi-a imbunatatit mersul.Pusyta a fost cel mai bun psiholog ridicandu-mi moralul.Pe masura ce anii au trecut am descoperit in aceste sufletele cele mai bune prietene si sper sa ma pot bucura in continuare de afectiunea lor.
30 Mai 2012 / Serafimciuc Claudia Lavinia /
Pisicile mele - parte din viata mea
Intotdeauna am avut in casa o pisica. Nu stiu ce fel este sa cresti fara o pisica alaturi si ce fel este viata fara un suflet cu blanita langa tine. Intotdeauna am stiut ca nu sunt singura si ca acasa ma asteapta permanent cineva care ma iubeste neconditionat. Am invatat de la cele cateva pisici pe care le-am avut si de la cele pe care le am acum, ca si ele stiu sa te consoleze atunci cand plagi si iti simt starea care te face sa versi cateva lacrimi. Am invatat de la ele ca oricat ai fi de trist, ele fac absolut tot posibilul sa te faca sa zambesti macar putin. Am invatat de la pisicile mele ca din prea multa dragoste uneori e posibil sa faci si greseli, iar momentele de tandrete sunt imperios necesare cel putin o data pe zi. Pisicile mele mi-au aratat ca, in momentele dificile ale vietii, ele nu pleaca de langa tine, oricat de grea le-ar fi convietuirea cu o persoana trista si abatuta. Am mai invatat de la ele, ca, uneori, pentru a te face inteles nu e nevoie neaparat de cuvinte. Pisicile mele fac parte din viata mea. Am crescut cu ele si am inteles ca aceasta este o viata normala. Nu stiu si nici nu vreau sa invat ce inseamna a trai fara o pisica inpreajma. Ar fi ca si cum as fi o planta si nu as face flori. Pisicile mele sunt florile colorate ale vietii mele. Ma identific cu ele si simt ca ele fac parte din mine.
29 Mai 2012 / Berechet Gabriela /
Animalutele, cei mai buni prieteni ai mei
De cand ma stiu, am avut printre prieteni, pisici si catei. Cand eram mica locuiam la casa si tot timpul aveam in curte 1-2 caini si 2-3 pisici, care la erau prietenii mei de joaca. Eram cea mai fericita cand fata cate o pisica sau o catea si eram de nedeslipit de langa puisori. Dragostea de animale, m-a facut sa am si acum, cand locuiesc la bloc, un caine si o pisica. I-am crescut de mici si nu pot sa renunt la ei. Nu pot sa inteleg oamenii care ii urasc si care nu-i suporta. Au si ei suflet, sunt mai buni si mai credinciosi decat oamenii. Oricat de suparat ai fi, cand le vezi ochisorii ageri care-ti urmaresc toate miscarile, cand ii vezi cum se bucura de mangaieri, parca tot ce a fost rau dispare,... fac parte din viata mea si ma ajuta sa trec mai usor peste rautatile zilnice. Ma deconectez cand ies cu catelul la plimbare si seara adorm ascultand pisicuta cum toarce. Dumnezeu ni-i scoate in cale ca sa ne fie de ajutor.
29 Mai 2012 / cimpeanu mihai /
ÎN CE MOD ȚI-A INFLUENȚAT VIAȚA UN ANIMAL DE COMPANIE?
totul a inceput intr-o zi de toamn ploioasa cand am gasit la usa apartamentului un pisoi mic .mama la loat in aprtament si lam crescut acum el sa facut mare si este un jucaus cel mai mult lui ai place sa se joce cu catelusele mele betti si steluta
28 Mai 2012 / Dinu Claudia Violeta /
Negrut
La varsta de 8 ani am fost la tara si, fara sa stie parintii mei, am bagat in masna un pisoi mic si negru, pe care l-a adus acasa. Acolo nu au mai avut ce face, au acceptat intr-un final pisoiasul, ca doar nu putea sa-l abandoneze printre blocuri. De atunci viata mi s-a schimbat, doar aveam noi responsabilitati, pe care mi le-am asumat )
28 Mai 2012 / Trif Liliana Tania /
animalele ofera un sentiment de protectie si siguranta
Prietenia care se leaga intre cei mici si animalele de companie porneste de la nevoia de afectiune atat a copiilor, cat si a partenerilor de joaca necuvantatori si aduce beneficii intregii familii.
28 Mai 2012 / Diana / http://diananandreeaduca.blogspot.com/
Lectii predate de o pisica tuciurie
Ca animalele sunt cei mai buni prieteni, asta deja e un lucru recunoscut pana si de cei ce nu au norocul de a avea un amic necuvantator sub tutela. Dar cum am personalizat eu acest cliseu ? Ei bine, intotdeauna mi-am dorit o pisica neagra. Pentru ca fiecare ghemotoc de acest fel poarta un stigmat nemeritat si pentru asta, o aura istica ce fascineaza si ma cheama sa o descopar, dincolo de prejudecati. Si pentru ca mama nu mi-a permis sa imi iau un animal, viata a facut sa vina singur. Intr-o dimineata, a sunat un vecin la usa si mama a deschis iar de pe scara, a intrat val-vartej un pisoi tuciuriu chiar in casa. Si pentru ca era scris sa fie a mea, a trecut testul de curatenie impus de mama si de 5 ani, suntem ca soarecele si pisica. Nu va speriati, ea si-a pastrat rolul de pisica. Si ca sa ajung la miezul problemei, dincolo de responsabilizare si afectiune, pisica asta mi-a schimbat modul de gandire. Pentru ca este genul de pisica traita afara si cu o personalitate incorigibila. E putin salbatica, in consecinta eu a trebuit sa devin si mai domestica pentru ca violenta ei imi cere mie rabdare si blandete. Iar caracterul ei capricios ma face pe mine sa dau a doua sansa chiar si atunci cand nervii imi sunt pusi la incercare. Tuciuria mea, Piranda, pentru ca asa o strig, m-a invatat faptul ca atunci cand iti iei un angajament, ti-l asumi pana la capat. Iar intr-o comunitate, fie ea cea a unei familii cu pisica sau cea a oamenilor de toate felurile, rabdarea si toleranta sunt valorile care te curma de frustrari. Asadar, viata nu mi-a dat degeaba ghemotocul asta la usa, ci din contra, il pretuiesc pentru ca este mai mult decat mi-am dorit.
28 Mai 2012 / Muna /
concurs
Mi-au influentat-o numai in bine. Pot chiar spune ca dau dependenta, eu chiar nu mai imi pot imagina existenta mea fara prietenii mei necuvantatori, dar care totusi comunica atat de bine.:)
28 Mai 2012 / Botezatu Adriana / -
Copilasii nostrii cu banita
Acum trei saptamani sotul meu mi-a adus acasa doua ghemotoace de pisicute mici si plapande.Am observat ca avem o pisica si un motan pe care ii cheama Tigrut si Deysy.Toata ziua alearga una dupa alta si se ascund cand fac cate ceva in incaltamintea de pe raft.Ele mi-au schimbat viata radical facandu-ma zi de zi sa rad,sa am pentru cine face curat si sa ma uimesc cateodata de nazdravaniile lor.Ei sunt pentru noi ca si copilasii nostrii.
Pag. 1 din 3 | 30 inreg./pag. | nr. inreg: 73
123

Comentariile sunt dezactivate

* Comentariile ce conțin expresii licențioase, atacuri la persoană, instigă la ură, rasism, xenofobie sau homofobie, ori aduc atingere altor persoane vor fi editate sau șterse. Mesajele trebuie sa facă referire la subiectul articolului.